Iar ca si client al acelui fond de investitii, mi-as pune probleme serioase, daca persoana care ar trebui sa se ocupe de banii mei, arunca 2 milioane de dolari pe fereastra, chiar daca sunt din propriul lui buzunar (cu toate ca exista o oarecare sansa sa fie niste fonduri sutite din conturile clientilor ).

O sa ziceti ca de fapt banii aia sunt de fapt un gest filantropic, dar tot mi se pare o tampenie. Daca tot vrea sa doneze bani pentru actiuni caritabile, ar fi putut s-o faca in mod mai simplu si mai anonim.

Mie mi se pare doar un gest “ieftin” de marketing personal, iar pentru asta ar fi putut face alte 1000 de chestii mai interesante, mai de efect si mai ieftine.

Asa ca am dat click pe link. Bineinteles ca prima chestie care o vrea site-ul de la mine e sa-i zic numele complet, adresa de email si data nasterii. In mod normal la o faza de asta as fi inchis imediat tab-ul – nu suport site-urile care iti cer o gramada de date personale inainte chiar de a-ti da buna ziua. Inteleg ca sunt disperati sa-si mareasca baza de date, dar macar o descriere mica, ceva acolo, sa stiu si eu in ce ma bag.

Fiind inca incantat de idee, am zis sa le mai dau o sansa, asa ca ma duc pe homepage, sa vad si eu cam cum se intampla chestia asta cu unde sunt. Dau click pe un profil random si ma uit si mai daus croll si iar ma uit si iar scroll si… intelegeti ideea. Una peste alta, in tot profilul ala kilometric gen Hi5, nu am gasi niciunde locatia lu nenea. In schimb am gasit culoarea ochilor, culoare parului, ce filme ii plac si muuuulte alte chestii inutile de care dai in toate retelele sociale.

Pai si atunci la dracu iti mai iei numele asta si te lauzi cu sloganul asta pompos?

{Update] M-am mai calmat un pic. Dupa ce am mai aruncat o privire am gasit si un demo, in care iti spune ca poti vedea pe o harta unde sunt toti prietenii tai. Dar tot nu inteleg de ce trebuie sa transforme o ideea asa faina si simpla intr-o inca o retea sociala inutila.

Era odata o fata oarba… si s-a izolat de toti si toate… nu vroia sa stea cu ea decat prietenul ei. Tot ce-mi doresc mai mult e sa pot vedea lumea din jurul meu, spunea ea… “-Vrei sa te casatoresti cu mine?” i-a propus intr-o zi baiatul… “-Nu ma voi casatori daca nu pot vedea…” …La ceva timp, pt fata a aparut o pereche de ochi donati… a putut vedea si in momentul cand s-a uitat la prietenul ei a vazut ca si el este orb… -”Nu ma pot casatori cu un orb”… a spus fata si s-a intors sa plece… Inainte sa dispara sunetul pasilor ei, baiatul i-a soptit : “sa ai grija de ochii mei, te rog” … daca iubesti…da`l mai departe…

Povestioara se vrea clar super-romantica si preamareste puterea dragostei blablablah… Ce inteleg eu din asta? Cat de tampiti sunt barbatii sa faca asemenea sacrificii aiurea (si nu, nu sunt misogin, si femeile sunt in stare de fapte din astea). Sa fim intelesi, nu sunt impotriva romantismului si a sacrificiilor din dragoste, dar totul are o limita; si e foarte important pentru cine te sacrifici. Pana la urma si dragostea e tot un fel de afacere – cel mai profitabil pentru ambele parti e cand ambele ofera si primesc in mod egal – win-win situation. Asa ca analizati-va un pic relatia – primiti la fel de mult cat dati? Daca da, felicitari, aveti o relatie sanatoasa, daca nu, atunci cred ca e timpul sa va evaluati pierderile si sa reziliati contractul

Mda stiu ca postul asta e un pic inutil – aia indragostiti lulea oricum n-o sa-l ia in seama, pentru ca nu mai sunt foarte lucizi, pt cei patiti avertismentul vine prea tarziu, iar cei neinitiati zambesc superior si gandesc ca ei sunt prea destepti ca sa pateasca asa ceva. Well… ramane de vazut.