Si am dat azi peste un articol care povesteste de ce. Motivul e simplu – Henry F. Phillips (da, acel Phillips) a primit pe 7 iunie 1936 (ieri a fost aniversare suruburilor in cruce) patentul pentru suruburile in cruce, patent pe care l-a solicitat pentru a rezolva o problema industriala. Masinile care trebuiau sa insurubeze suruburi in diversele produse pe care le construiau nu se descurcau prea bine cu cele normale, pentru ca aveau dificultati cu centrarea si mentinerea pozitiei pe durata insurubarii, asa ca era nevoie de un nou sistem.

Cititi toata povestea aici: Wired.com – July 7, 1936: Get a Grip — Phillips Screws Up the Toolbox

Bineinteles ca Viacom se jura ca nu va folosi aceste date decat pentru a demonstra ca video-urile piratate sunt mai vizionate decat filmuletele create de useri.

Viacom a mai solicitat si codul sursa al YouTube si codul pentru identificarea materialelor ilegale, dar cererea a fost respinsa de catre judecator.

Sursa: Wired.com – Judge Orders YouTube to Give All User Histories to Viacom

Sunt curios daca o sa se intample ca si la noi – unde teoretic toate cafenelele si restaurantele trebuie sa aibe separeuri pentru nefumatori. Bine, in principiu separeurile sunt, dar asta nu-i impiedica pe fumatori sa fumeze si acolo…

Puteti citi tot articolul aici: Dutch smoking ban: No tobacco in your joints, cafes ordered

Daca v-am starnit curiozitatea, puteti citi tot articolul aici.

Am gasit-o intr-un final acum cateva zile intr-un articol si of course pe Wikipedia.  Paradoxul a fost numit astfel dupa un celebru prezentator american al unui concurs TV.

Problema spune cam asa: Sa presupunem ca sunteti la un concurs TV si ati ajuns la o proba in care vi se arata 3 usi, dintre care una singura ascunde un autoturism ca premiu.

Dupa ce ati ales o usa, prezentatorul va elimina dintre cele 2 usi ramase si care sigur nu contine premiul si va va intreba daca pastrati in continuare alegerea facuta, sau doriti sa alegeti cealalta usa.

Teoretic ati fi tentati sa spuneti ca sunt sanse egale de a ghici premiul si daca ramaneti la usa deja aleasa si daca o alegeti pe cealalta. Ei bine, gresit! Practic ar trebui sa schimbati usa, astfel sansele de a ghici premiul se dubleaza, de la 1/3 la 2/3.

Nu credeti? Problema si demonstratia matematica aici.

Mi-a placut foarte mult urmatorul citat:

“People turning 50 today have more than half of their adult life ahead of them.”

Deep, huh?

So, voi cam cate masini preconizati ca o sa cumparati?

Via client k.

Vine primavara, do you feel it in the air?

De obicei aveau vanzatoare amabile, dar de vreo cateva zile a aparut o tipa, ce pare trezita din somn cu forta indiferent de ora la care ma duc pe acolo. Iar azi, fiind un pic cu mintea aiurea, am uitat s-i specific ca vreau un iaurt de baut cu fructe si nu unul simplu si a trebuit sa se intoarca o jumatate de metru ca sa ia altul. Operatiune foarte dificila probabil, pentru ca a inceput sa mormaie cuvinte de lauda la adresa mea, inmanandu-mi iaurtul cu o privire ugigatoare si necatadicsind sa-mi raspunda la multumesc.

Acum, probabil ca o majoritatea o sa-si dea ochii peste cap si o sa-si zica cu un oftat ca iar se apuca asta sa scrie texte moralizatoare, doar ca-l supara una cu iaurtul si ca mare lucru, ce pretentii am si eu, sa fi tratat cum trebuie de catre toate vanzatoarele. Intr-adevar, recunosc si eu ca nu e chiar mare lucru, dar m-am saturat sa tot trec cu vederea toate lucrurile astea care nu-s mare lucru. Nu e mare lucru cand mergi sa cumperi un iaurt, dar devine mare lucru cand vrei sa cumperi un televizor sau un calculator si dai peste vanzatori care stiu mai putine detalii tehnice ca tine, asta atunci cand te baga in seama, sau cand mergi te duci la un restaurant si se uita chelnerul la tine ca si cum el ar fi patronul si tu un amarat de boschetar care a venit sa ceara o bucata de paine.

Si pana la urma pentru mine nu e mare lucru sa merg 100 de metrii pana la urmatorul magazin unde o sa fiu tratat (sper) mai bine. Dar pentru ei o sa fie mare lucru, daca la fel ca mine, o sa ia atitudine macar jumatate din clientii lor (din nou sper). Si uite poate asa, incet incet, o sa se schimbe si pe la noi atitudinea asta de “Je m’en fiche” fata de clienti, care nu se limiteaza doar la vanzatoarele din magazine. Sau poate nu, si atunci o sa ajung probabil sa mor de foame pentru ca nu o sa mai vreau sa intru in nici un magazin

Trebuie sa inceapa sa fie clar si pe la noi, ca daca nu-ti tratezi clientul cum trebuie nu vinzi si pentru asta trebuie ca mai intai clientii sa fie constienti de dreptul lor de a alege de unde cumpara si sa inceapa sa realizaze ca a suna la Protectia Consumatorului nu te face sa semeni cu pensionarul reclamagiu si procesoman de la ap 3 de pe scara de la tine.

Vi se pare si voua o diferenta destul de mare? Chiar e!